Urăsc to-do list-urile
Un reminder ca uit de mine
Aplicatiile mele de TODO sunt un fel de cimitir a viselor mele, a planurile, a ce imi doresc eu, umplu listele cu idei si apoi ajung sa le urăsc extraordinar de tare , pentru
Că sunt un super PEOPLE PLEASER!
Eu dacă îmi setez ceva în calendar și vreau să mă țin de el, nu mă țin, că sunt alte lucruri ale altor oameni pe care eu trebuie să-i mulțumesc ca sa supravietuiesc sau imi e frica sa fac ce mi-am propus si prefer sa fac ce imi cer altii.
Ei mă întreabă dacă eu pot... și eu pot :)
Așa ajung să nu mai fac ceea ce mi-am propus eu pentru că alți oameni care au o urgență au nevoie de mine.
Îmi place postura asta în care oamenii au nevoie de mine pentru că în momentul respectiv eu mă simt util.
Problema este că după ce mă simt eu util, oamenii ăștia pleacă și își văd viața lor și eu rămân cu cârca de to-do-uri pe care o am de rezolvat, ceea ce este frustrant.
Citind simt că dau vina pe alții că au ei urgențe, dar defapt frica mea de a fi inutil mă bântuie.
Sub ea se găsește nevoia de atenție, nevoia de a fi văzut, nevoia de a conta, nevoia de a fi băgat în seamă, nevoi de bază, pe care îmi este rușine să le cer.
Ce înseamnă când eu îmi ignor nevoile?
Trădare personală - tadadadam....
Sună dramatic, dar am băgat acolo o glumiță, ca să nu mă iau în serios, dar e adevărat.
Când eu prefer să fac lucruri pentru alți oameni în loc să am grijă de mine, înseamnă că mă abandonez pe mine pentru binele altui om.
De ce????
Pentru că așa am învățat...
L-am văzut pe tata de prea multe ori cum mă lăsa la spital că avea el treabă să ducă nu știu cui un pachet, l-am văzut bolnav în ultimele luni de viață lucrând când clar era nevoie să aibă grijă de el.
Am văzut-o pe mama lucrând weekend-urile, chiar dacă de la mijlocul săptămânii nu mai avea energie.
Aș putea da vina pe ei, dar... eu am decis și decid de fiecare dată...
Eu ar trebui să am grijă de mine ca să pot să supraviețuiesc, dar defapt scriind aceste rânduri un gând s-a înfiripat:
Mă duc și mă ascund în ceea ce am promis altor oameni, pentru că eu în sinea mea cred că nu merit să trăiesc... pentru că des îmi zic “NU”, “mai încolo”, “hai să facem acum și rezolvăm mai încolo”
Mă întreabă Adina: “Dar chiar trebuie? ai putea să spui nu, Mircea.”
Dar nu te învață nimeni să spui “nu” altora, deoarece cei care se sacrifică pe ei sunt aplaudați, sunt respectați, cei care zic “nu” sunt egoiști, narcisiști, zgârciți, nicidecum aplaudați că au grijă de ei.
De unde știu că îți iei etichete? - Pentru că “nu-ul” ăsta îl zic doar atunci când nu mai pot, când e prea mult, când îmi e rău, când sunt la capătul puterilor, când am nevoie, iar atunci nu mai sunt Mircea cel de treabă.
Cum ajung să-mi dau seama că spun “Nu” la nevoie?
Mă enervez foarte ușor, țip la copii, vorbesc aprig cu Adina, mă răzbun pe mine.
Nu îmi place de mine..........
E așa de obositor să faci lucruri ca să te simți util...
M-am certat ieri cu Gruia, când m-am calmat mi-am dat seama ce am facut. Mi-am pus capul in palma si am constientizat că poate fi încă un episod pe care-l va discuta copilul la terapie peste 15 ani, nu am vrut să fiu un bou, dar am fost.
M-am întrebat de ce?
Răspunsul simplu:
El a fost dispus să renunțe la relația cu mine, ca să obțină ce avea el nevoie.
Cât de des îmi dau eu voie să zic “nu” la ce vine spre mine?
Să lupt pentru “todo-urile mele”, pentru că ele mă țin în viață.
Care este setul meu de task-uri nenegociabile într-o săptămână?
Nu am..............
Terapeuta des îmi zicea: “Mircea trebuie să te oprești”
“Da da, când o să am timp, acum nu am timp să fiu bolnav, nu acum, mai încolo”
Corpul are un mod al lui de a mă opri, e ca acul de siguranță: nu dorm, mai mănânc un dulce, mai bag o cafea, ajung la urgențe la spital, mă plimb prin cimitir, mai merg la terapie și apoi întins la pat.
Apoi recuperarea dureaza si trebuie sa o iau treptat, nu mai merge asa usor.
Vine Crăciunul, vin sărbătorile, e un moment bun să mă opresc, poate și tu.
E un moment în care lucrurile se opresc puțin, iar amândurora ne-ar putea prinde o perioadă de reflexie, despre cum arată todo list-ul nostru.
Cum faci curat in casa, fa si in TODO.
Fără rușine de ceea ce iti doresti.
Fără trădare personală.
PS. mi-am facut curat in ToDo si mi-am pus pe vacanta asta că vreau să scriu, că vreau să mă mișc, că vreau să meditez, că vreau sa joc FIFA, Just Dance si Disco Elysium, că vreau să mă uit la un serial, sa vad un film.
Just DANCE!!! :D